BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care practică birocrația. – Din fr. bureaucrate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIROCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Funcționar care practică birocratismul. [Sil. -ro-crat] /<fr. bureaucrate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIROCRÁT, -Ă s.m. și f. Funcționar care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului; formalist. [Var. biurocrat s.m. și f. / < fr. bureaucrate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIROCRÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică birocratismul. (< fr. bureaucrate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIROCRÁT, -Ă, birocrați, -te, s. m. și f. Persoană care acordă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului cauzei și a intereselor cetățenilor. – Fr. bureaucrate.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIROCRÁT s. (depr.) scriptolog. (Nu-i decât un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

birocrát s. m. (sil. -crat), pl. birocráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink