bírnică s. f., g.-d. art. bírnicei; pl. bírnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍRNIC ~ci m. înv. Persoană obligată să plătească bir. /bir + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍRNIC, -Ă, birnici, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir. – Din bir + suf. -nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode. (~ din orânduirea feudală.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bírnic s. m., pl. bírnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor, casier). Contribuabil, plătitor de bir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink