BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOMECÁNICĂ s.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecând de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

biomecánică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecánicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s.f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink