BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOGEOCHIMÍE s.f. Ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. [< fr. biogéochimie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOGEOCHIMÍE s. f. ramură a geochimiei care studiază elementele chimice ale biosferei. (< fr. biogéochimie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
biogeochimíe s. f. (sil. bi-o-ge-o-) → chimie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink