BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOGÉN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naștere din viețuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obținut din culturi de bacterii, care îmbogățesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viață, gennan – a naște].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOGÉN, -Ă I. adj. 1. esențial pentru menținerea vieții. 2. produs prin acțiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care îmbogățește solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. (Despre roci) Care rezultă din activitatea unor țesuturi vii. Calcar biogen. ♦ (Substantivat, n.) Preparat obținut din culturi de bacterii care îmbogățește solul în azot și se folosește ca îngrășământ în agricultură. [Pr.: bi-o-] – Fr. biogène (<gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

biogén adj. m. (sil. bi-o-), pl. biogéni; f. sg. biogénă, pl. biogéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink