BIOCORÍE s.f. (Biol.) Parte a biocenozei cu durată de existență redusă, care apare ca urmare a unor condiții favorabile. [< fr. biochorie, cf. gr. bios – viață, chora – loc].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOCORÍE s. f. asociație temporară, în cadrul unei biocenoze, de organisme legate între ele printr-un factor. (< fr. biochorie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOCORÍE s. (BIOL.) microcenoză. (~ este o parte a biocenozei.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
biocoríe s. f. (sil. bi-o-), art. biocoría, g.-d. biocoríi, art. biocoríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIOCHORÍE (‹ engl.) s. f. (BIOL.) Parte a biocenozei, cu durată de existență redusă, apărută ca urmare a unor condiții favorabile; în b. procesele care determină circulația materiei sînt intense. Sin. microcenoză.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink