BINORMÁLĂ s.f. (Mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink