BINAGÍU, binagii, s. m. (Rar) Antreprenor de construcții. – Bina + suf. -giu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

binagíŭ m. (d. bina). Vechĭ. Constructor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink