BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație. ♦ (Înv.) Clădire, construcție (de dimensiuni mari). – Din tc. bina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BINÁ ~le f. 1) Clădire în curs de construcție sau de reparație. 2) la pl. Obiecte de tâmplărie (uși, ferestre etc.) destinate unei construcții. Atelier de ~le. [Art. binaua; G.-D. binalei] /<turc. bina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BINÁ, binale, s. f. Clădire în construcție sau în reparație; șantier. ♦ (Înv.) Clădire. – Tc. bina.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BINÁ s. șantier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biná (binále), s. f. – Clădire în construcție. – Mr. binae. Tc. bina (Roesler 589; Șeineanu, II, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς, bg. bina. – Der. binagiu, s. m. (antreprenor de construcții).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

biná s. f., art. bináua, g.-d. art. binálei; pl. binále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biná f. (turc. [d. ar.] bina, edificiŭ, corpu uneĭ corăbiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) în timpu construiriĭ saŭ și pe urmă. Vechĭ. Rar. Cherestea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bínă s.f. (reg.) estradă, scenă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink