BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bimémbru s. m., pl. bimémbri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink