BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMBÁȘĂ ~i m. ist. Comandant în vechea armată turcească care avea în subordinea sa o mie de ostași. /<turc. binbași
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bímbașă s. m., art. bímbașa, g.-d. art. bímbașei; pl. bímbași
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÍMBAȘA, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi în expr.) A trăi ca (un) bimbașa = a trăi în belșug. [Var.: bímpașa s. m.] – Tc. binbași.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink