BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMÁN ~ă (~i, ~e) Care are două mâini; cu două mâini. /<fr. bimane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMÁN, -Ă adj. Cu două mâini. [< fr. bimane, cf. lat. bis – de două ori, manus – mână].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Fr. bimane.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bimán adj. m., pl. bimáni; f. sg. bimánă, pl. bimáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bimán, -ă adj. (d. lat. bímanus, d. bis, de doŭă orĭ. și manus, mînă). Cu doă mînĭ, ca omu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink