BILOCULÁRE s. f. deformare patologică a unui organ anatomic, care se împarte în două loji. (după fr. biloculation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BILOCULÁR, -Ă adj. (Despre fructe, organe) Care are două cavități separate printr-un perete transversal; cu două loji. [Cf. fr. biloculaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BILOCULÁR, -Ă adj. cu două locuri (2). (< fr. biloculaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

biloculár adj. m., pl. biloculári; f. sg. biloculáră, pl. biloculáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink