BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) care seamănă cu buzele unei guri deschise. [Pr.: -bi-at] – Din fr. bilabié.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BILABIÁT ~tă (~ți, ~te) (despre flori) Care are sepalele și petalele unite, astfel încât se aseamănă cu o gură. [Sil. -bi-at] /<fr. bilabié
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BILABIÁT, -Ă adj. (Despre flori) Care are sepalele sau petalele reunite, astfel încât seamănă cu o gură. [< fr. bilabié, cf. lat. bis – de două ori, labium – buză].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BILABIÁT, -Ă adj. (despre corolă, caliciu) cu două labii. (< fr. bilabié)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) Care seamănă cu o gură deschisă. [Pr.: -bi-at] – După fr. bilabié.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bilabiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. bilabiáți; f. sg. bilabiátă, pl. bilabiáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink