BILȘÚG s. n. v. belșug.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BILȘÚG s. n. v. belșug.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bilșúg V. belșug.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug. Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink