BIJECTÍV, -Ă adv. (Mat.; despre funcții) Care este în același timp surjectivă și injectivă. [< fr. bijectif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bijectív adj. m., pl. bijectívi; f. sg. bijectívă, pl. bijectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink