BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIHÚNCĂ ~ci f. înv. Trăsură ușoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. Trăsurică ușoară cu un singur cal, cu patru roți, având așezată de-a lungul o banchetă pe care conducătorul stă călare. – Ucr. bihunki.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bihúncă (bihúnci), s. f. – Trăsură ușoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se folosește numai în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bihúncă s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bihúncă f., pl. ĭ (rus. bĭegunók, pl. -nki, alergător). Trăsură ușoară care se compune dintr’o scîndură (pe care șezĭ călare) pusă pe patru roate saŭ numaĭ dintr’un loc de șezut pe doŭă roate și care se întrebuințează la învățat caiĭ la trap frumos. (V. teleagă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink