BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGAMÍE ~i f. Situație de bigam. [Art. bigamia; G.-D. bigamiei; Sil. -mi-e] /<fr. bigamie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGAMÍE s.f. Situație în care se găsește o persoană căsătorită legal cu două persoane în același timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGAMÍE s. f. situație a cuiva căsătorit cu două persoane în același timp. (< fr. bigamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația în care se găsește o persoană bigamă. – Fr. bigamie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bigamíe s. f., art. bigamía, g.-d. art. bigamíei; pl. bigamíi, art. bigamíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bigamíe f. (d. bigam). Starea bigamuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink