BICROMÁTIC, -Ă, bicromatici, -ce, adj. v. FOTOTIPIE (1). Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BICROMÁTIC, -Ă, bicromátici, -e, adj. Dicromatic. (pref. bi- + cromatic) [folosit în corpul DEX]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink