BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BICIÚȘCĂ ~ti f. 1) Bici scurt și subțire. 2) Vargă flexibilă din piele sau îmbrăcată în piele, folosită la călărie; cravașă. /bici + suf. ~ușcă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Din bici + suf. -uș-că.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BICIÚȘCĂ s. 1. v. bici. (O lovitură de ~.) 2. v. cravașă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

biciúșcă s. f., g.-d. art. biciúștii; pl. biciúști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bicĭúșcă f., pl. ște și ștĭ (pol. biczysko, coadă de bicĭ, codirișcă). Varguță saŭ bicĭ mic de bătut calu, puhă (cravașă). – Rar. zb-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink