BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIBELÓU ~ri n. Obiect decorativ mic, folosit pentru împodobirea interioarelor. [Sil. -be-lou] /<fr. bibelot
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIBELÓU s.n. Obiect de artă, decorativ, de mărime redusă. [Pl. -uri. / < fr. bibelot].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIBELÓU s. n. mic obiect de artă, decorativ, pentru interior. (< fr. bibelot)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect de artă folosit pentru a decora un interior. – Fr. bibelot.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bibelóu s. n., art. bibelóul; pl. bibelóuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bibelóŭ n., pl. urĭ (fr. bibelot). Mic obĭect de curiozitate saŭ de lux. Obĭect de mică valoare.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink