BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIATÓMIC ~că (~ci, ~ce) v. DIATOMIC. [Sil. bi-a-] /<fr. biatomique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIATÓMIC, -Ă adj. Cu molecula formată din doi atomi. [Cf. fr. biatomique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIATÓMIC, -Ă adj. diatomic. (< fr. biatomique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -e, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Fr. biatomique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

biatómic adj. (sil. bi-a-) → atomic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink