BIACUMINÁT, -Ă adj. (despre frunze, fructe) terminat cu două vârfuri. (< fr. biacuminé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

biacuminát adj. m., pl. biacumináți; f. sg. biacuminátă, pl. biacumináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink