biștári s. m. pl. – Bani. Țig. bišto „al douăzecilea” (cf. cuvîntul în Wlislocki 76), probabil folosit la început, în arg., ca echivalent al lui „pol”, monedă de 20 lei. Bogrea, Dacor., VII, 36, indicare acest etimon, a cărui autenticitate este combătută de Graur, 130, care propune în loc biš star „24”, care se înțelege mai puțin (cf. Juilland 159). Un țig. bištari, la Vasiliu, GS, VII, 104.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

biștárĭ m. pl. V. piștari.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

BIȘTÁR, biștari, s. m. (Arg.; mai ales la pl.) Bani.
Sursa: Neoficial | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

jos biștarii! expr. (vulg.) scoate banii!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink