bișchíe, bischíe și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu bνčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭt grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink