12 definiții pentru beton (pl. -oane), beton (pl. -uri)   declinări

BETÓN s. n. 1. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care se transformă prin uscare într-o masă foarte rezistentă și se folosește în construcții. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armătură de vergele metalice. (În sintagma) Beton vibrat = beton de ciment a cărui compactitate este sporită după turnarea în cofraje prin imprimarea unor oscilații rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de apărare folosit în unele jocuri sportive (mai ales în fotbal), constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia defensivă. – Din fr. béton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BETÓN s.n. Amestec de pietriș, nisip, ciment (sau alt liant) și apă, care se transformă într-o masă rezistentă prin întărire și este folosit ca material de construcție. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. béton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BETÓN s. n. amestec de pietriș, nisip, cu un liant și apă, care, prin întărire, se transformă într-o masă rezistentă. (< fr. béton)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BETÓN s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care după uscare se transformă într-o masă foarte rezistentă. – Fr. béton.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

betón s. n., (sorturi) pl. betoáne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

betón s. n., (sorturi) pl. betónuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

betón n., pl. ar fi oane (fr. béton, vfr. betun, d. lat. bitúmen, bitum). Un fel de mortar compus din var idraulic, apă, nisip și petricele, întrebuințat maĭ ales la construcțiunea în apă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oțél-betón s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BETÓN (‹ fr., germ.) s. n. 1. Material de construcție obținut prin amestecarea unui material granular (pietriș, nisip) cu un liant (ciment, bitum etc.) și cu apă, și care, după priză și întărire, devine consistent și rezistent ca piatra. ♦ B. armat = b. de ciment în masa căruia se înglobează o armătură de oțel, destinată să preia eforturile de întindere. Primele brevete de b.a. au fost obținute (1867-1878) de grădinarul francez J. Monnier. ♦ B. precomprimat = b. armat la care se realizează, înainte de încărcare, o stare permanentă de comprimare (prin întinderea armăturii de oțel înainte de turnarea b). A fost folosit în practică (1930) de inginerul constructor francez E. Freyssinet. ♦ B. refractar = b. preparat cu ciment Portland, ciment aluminos și agregate din materiale refractare, avînd o bună rezistență mecanică la temperaturi mai mari de 300ºC. B. asfaltic = b. din material cu granulație mare, avînd ca liant bitumul asfaltic, folosit la executarea unor îmbrăcăminți rutiere. 2. Fig. (SPORT.) Sistem tactic de apărare folosit în jocurile sportive (mai ales în fotbal), constînd în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linie defensivă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

betón-aúto s. Material de construcție rezultat din presarea autovehiculelor vechi și amalgamarea cu beton ◊ Beton auto. Sculptorul german G.E. este autorul unui brevet care propune o soluție ingenioasă pentru valorificarea caroseriilor autovehiculelor scoase din uz. Potrivit procedeului său, «epavele» auto sunt presate și apoi se toarnă peste ele beton. Blocurile astfel realizate pot fi folosite la ridicarea digurilor, barajelor și altor construcții similare.” Sc. 14 V 73 p. 4 (din beton + auto)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fier-betón s.n. Produs siderurgic în formă de bară, folosit la realizarea armăturilor construcțiilor din beton ◊ „Specialiștii Institutului de construcții Harkov au elaborat o originală metodă de tăiere a fier-betonului prin topire cu ajutorul arcului voltaic.” Sc. 26 VIII 77 p. 6; v. și fierar-betonist (1961) (din fier + beton; DT)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

beton, adj. invar. 1. solid, indestructibil. 2. (în fotbal – d. apărare) impenetrabil, de nedepășit. 3. formidabil, excelent.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink