BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [Pron. -liu, var. berkelium s.n. / < engl. berkelium, cf. Berkeley – universitate din S.U.A.].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BERKÉLIU s.n. Element sintetic radioactiv. [-liu, pron. -lìu] (din fr. berkélium)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
berkéliu [liu pron. lĭu] s. n., art. berkéliul; simb. Bk.
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk
Sursa: DOOM
(1982)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
berkéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. berkéliul; simb. Bk
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BERKÉLIU (‹ fr. {i}; Berkeley oraș) s. n. Element chimic radioactiv (Bk; nr. at. 97), din familia actinoidelor. A fost sintetizat de S.G. Thompson și colaboratorii săi (1949), prin bombardarea americiului cu particule α.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink