BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -ce, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) în a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Din fr. benzénique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de benzen; propriu benzenului. 2) Care conține benzen; cu benzen. Nucleu ~. /<fr. benzenique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉNIC, -Ă adj. Care conține benzen; care aparține familiei benzenului. [< fr. benzénique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉNIC, -Ă adj. care conține benzen. (< fr. benzénique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -e, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Fr. benzénique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

benzénic adj. m., pl. benzénici; f. sg. benzénică, pl. benzénice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink