9 definiții pentru benzen (pl. benzeni), benzen (pl. benzenuri)   declinări

BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉN ~i m. Hidrocarbură lichidă incoloră, extrasă din gudronul de huilă și din petrol, având diferite întrebuințări în industria chimică, farmaceutică, a parfumurilor etc. /<fr. benzene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, obținută din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, folosită ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Fr. benzène.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BENZÉN s. (CHIM.) benzol. (~ul este un lichid incolor volatil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benzén s. m., pl. benzéni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benzén n. (d. benzóe). Chim. Un lichid mobil incolor, cu miros plăcut, cu densitatea de 0,85. Se topește la +60 și ferbe la 830,5. Absoarbe razele ultraviolete. A fost extras de Faraday ĭar sinteza ĭ-a făcut-o Berthelot la 1865 (C6H6).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink