BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bentíță v. bendiță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink