BENIGNITÁTE s. f. Stare ușoară a unei boli. – Din fr. bénignité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENIGNITÁTE s.f. Stare ușoară a unei boli. [Cf. fr. bénignité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENIGNITÁTE s. f. stare benignă. (< fr. bénignité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

benignitáte s. f., g.-d. art. benignității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benignitáte f. (lat. benignitas, -átis). Caracteru de a fi benign, blîndeță, îndulgență prea mare. Lipsă de gravitate: benignitatea uneĭ boale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink