BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENÍGN ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecințe grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; ușor; inofensiv. /<lat. benignus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENÍGN, -Ă adj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENÍGN, -Ă adj. (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BENÍGN, -Ă, benigni, -e, adj. (Despre boli) Fără gravitate; ușor. – Lat. lit. benignus (fr. bénin, -igne).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BENÍGN adj. (MED.) curabil, ușor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Benign ≠ malign
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benígn adj. m., pl. benígni; f. sg. benígnă, pl. benígne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benígn, -ă adj. (lat. benignus, d. bene, bine și gígnere, a produce. V. malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. Adv. În mod benign.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink