BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEVÓL ~ă (~i, ~e) Care se face din proprie dorință și gratuit; făcut de bunăvoie. Contribuție ~ă. /<fr. bénévole
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEVÓL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămâne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEVÓL adj. facultativ, nesilit, voluntar. (Contribuții ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Benevol ≠ forțat, silit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benevól adj. m., pl. benevóli; f. sg. benevólă, pl. benevóle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink