BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEFICIÁR ~i m. Persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune. [Sil. -fi-ci-ar] /<lat. beneficiarius, fr. bénéficiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEFICIÁR, -Ă s.m. și f. Cel care beneficiază de ceva. ♦ Persoană, instituție etc. pentru care se face o lucrare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. bénéficiaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

beneficiár s. m. (sil. -ci-ar), pl. beneficiári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

beneficiár, -ă adj. și s. (lat. beneficiarus). Cel ce beneficiază, de ex., ca moștenitor supt beneficiŭ de inventar saŭ de reprezentațiune dată în folosu (beneficiu) luĭ. Cel ce posedă un beneficiŭ bisericesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink