BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BENCHETUÍ ~iésc intranz. pop. A petrece la un benchet; a chefui. [Sil. -che-tu-i] /benchet + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece în ospețe; a chefui. – Din benchet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BENCHETUÍ vb. v. chefui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benchetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. benchetuiésc, imperf. 3 sg. benchetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. benchetuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benchetuĭésc v. intr. (d. benchet). Pop. Chefuĭesc, petrec bînd și mîncînd, ospătez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink