6 definiții pentru benchet (pl. -e), benchet (pl. -uri)   declinări

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BENCHÉT ~e n. pop. Petrecere mare cu oaspeți mulți (și lăutari); chef; ospăț. /<ucr. benket
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Masă mare cu petrecere; ospăț, chef, zaiafet. [Pl. și: bencheturi] – Ucr. benket.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BENCHÉT s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benchét s. n., pl. benchéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

benchét n. pl. e și urĭ (rut. benket). Pop. Banchet, ziafet, chĭolhan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink