bélic (bélică), adj. – Războinic, amenințător. It. bellico (sec. XIX). Der. sînt împrumuturi neol.: antebelic, adj.; postbelic, adj.; belicos, adj.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bélic, -ă adj. (lat. béllicus). De războĭ: psihoză belică (după 1914). V. anteb- și postb-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BELIĆ [bélici ], Aleksander (1876-1960), lingvist și filolog sîrb. Prof. univ. la Belgrad. Specialist în lingvistică generală, în slavistică și în istoria limbii sîrbo-croate („Despre natura și dezvoltarea limbii”, „Istoria limbii sîrbo-croate”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink