BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor. – Din fr. bélemnite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT s.m. Gen de moluscă cefalopodă fosilă, cu cochilie dreaptă conică, având un os intern de susținere. [< fr. bélemnite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT s. m. moluscă cefalopodă fosilă, cu un os intern de susținere. (< fr. bélemnite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT, belemniți, s. m. Gen de moluscă fosilă din clasa cefalopodelor, care are un os intern de susținere. – Fr. bélemnite (<gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT s. (GEOL.) (reg.) coadă-de-șarpe.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belemnít s. m., pl. belemníți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
belemnít m. (vgr. belemnites, peatră în formă de săgeată). Min. Un fel de melc fosil cefalopod.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT ~ți m. paleont. Moluscă cefalopodă fosilă, care a trăit în mezozoic. /<fr. bélemnite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BELEMNÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink