BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop.; despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat (în formă de spirală). – Belciug + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BELCIUGÁT ~tă (~ți, ~te) (despre coarnele animalelor) Care este încovoiat (în formă de belciug); adus unul spre altul. /belciug + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BELCIUGÁT, -Ă, belciugați, -te, adj. (Pop., despre coarnele animalelor) Încârligat, încovoiat. – Din belciug + suf. -at.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

belciugát adj. m., pl. belciugáți; f. sg. belciugátă, pl. belciugáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

belcĭugát, -ă adj. (d. belcĭug). Încovoiat, încolăcit (mai ales vorbind despre coranele berbecilor). – Și îmb-. În Olt. și încĭubelcat (Arh. Ian. 1924, 28).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BELCIUGATELE, com. în jud. Călărași; 2.228 loc. (1991).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

belciugată, belciugate s. f. (d. fete) virgină.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink