BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BELȘÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, și cu flori mari, roșii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii (Canna indica).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BELȘÍȚĂ s. (BOT.; Canna indica) cană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

belșíță s. f., g.-d. art. belșíței; pl. belșíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

belșíță f., pl. e (d. vsl. bĭelŭ, alb?). O plantă erbacee ornamentală cu florĭ frumoase dintr’a căreĭ rizomă feculentă se fac cataplazme (canna indica).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink