BÉICĂ, (1) beici, s. f. 1. Mamifer răpitor înrudit cu jderul (Martes foina). 2. (Reg.) Cuarț. – (2) Comp. magh. béka-só.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÉICĂ s. v. cuarț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

béĭcă V. bicaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BEICA DE JOS, com. în jud. Mureș; 2.286 loc. (1991). Biserică de lemn (sec. 18).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink