BAZINÉT, bazinete, s. n. (Anat.) Segment al canalului excretor al rinichiului, în regiunea hilului. – Din fr. bassinet.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT ~e n. 1) anat. Parte superioară a căilor urinare, cuprinzând tuburile urinare. 2) Vas special, întrebuințat mai ales în spitale, pentru necesitățile de evacuare, la persoanele care nu se pot ridica și umbla. /< fr. bassinet
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT s.m. Parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. [< fr. bassinet].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT s. n. 1. mic bazin. 2. parte a rinichilor de unde pornesc tuburile urinifere. (< fr. bassinet)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT, bazinete, s. n. Pungă în scobitura rinichiului, de unde pornesc tuburile urinifere. – Fr. bassinet.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT s. (ANAT.) pelvis renal, (înv.) lighenuț.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bazinét s. n.. pl. bazinéte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAZINÉT (după fr. bassinet) s. n. 1. Spațiu larg al căilor de urinare, rezultat din confluența calicelor și care continuă inferior cu ureterul; pelvis renal. 2. B. depresionar = depresiune cu mici dimensiuni axată pe cursul superior al unui rîu, de obicei în punctul de convergență a unor pîraie sau la ieșirea din chei, formată prin eroziune laterală.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink