BARÁNGĂ s. f. (Reg.) 1. Lup bătrân care conduce o haită și urlă înaintea celorlalți. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada și căruia i se pune clopotul. 3. Poreclă dată unui om care strigă tare. – Din balang.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

barángă V. baragă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

barágă și barángă f. pl. e și bărăgĭ, bărăngĭ (cp. cu harang și cu ung. beregni, a mugi, saŭ cu barang, nomad, haimana). Munt. Mold. Rar. Tauru care poartă talanga (V. și balangă) și conduce cireada. Lupu care conduce haĭta și dă semnalu urletelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink