BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde și cu partea superioară a cutiei de rezonanță formată dintr-o piele întinsă. – Din fr. banjo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANJÓ ~uri n. Instrument muzical, originar din nordul Africii, având cutia de rezonanță din piele, un gât lung și 5-9 coarde care emit sunete prin ciupire. [Art. banjoul] /<fr. banjo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANJÓ s.n. Instrument muzical cu coarde (asemănător chitarei), cu cutia de rezonanță rotundă, făcută din piele, și cu un gât foarte lung. [Pl. -ouri. / < fr. banjo < cuv. american].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANJÓ s. n. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanță din piele, asemănătoare unei mici tobe, și cu un gât foarte lung, utilizat în jaz. (< amer., fr. banjo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANJÓ, banjouri, s. n. Instrument muzical cu coarde, cu corpul rotund, ca o tobă, făcut din piele. – Fr. banjo.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

banjó s. n., art. banjóul; pl. banjóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

banjo, instrument al negrilor americani, adus de ei din Africa unde se numește bania. B. este un fel de chitară* cu gât lung și cu suprafața de rezonanță formată dintr-o membrană circulară de piele. Are 5-9 corzi. Notele se scriu cu o octavă* mai sus decât înălțimea reală. A fost folosit și în jazz*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink