BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

BANDÓU, bandouri, s.n.
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink