BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical.
Sursa: DOOM
(1982)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bandolă, instrument de coarde, de presupusă origine extrem-orientală, cu aspect și sonoritate asemănătoare țițerei*.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink