BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁR s.m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrutár (rar) s. m., pl. bancrutári
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁR s. v. falit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrutár s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink