BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚTĂ s. v. faliment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRUTÁ vb. v. falimenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink