BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚT s.m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCRÚT, bancruți, s.m. (sil. mf. banc-).
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bancrút s. m. (sil. mf. banc -), pl. bancrúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink