BANCHÉT, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCHÉT ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCHÉT s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCHÉT s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCHÉT, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCHÉT s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

banchét (banchéte), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

banchét s. n., pl. banchéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink